/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/

My Life Would Suck Without You - Kelly Clarkson -

Copilaria este mama tuturor posibilitatilor,trebuie doar sa-ti imaginezi!!!

De mult nu mai sunt eu......fiecare zi isi pune amprenta pe sufletul meu , detest gandul ca as putea ajunge candva batrana,ca de la o varsta....fiecare zi va conta tot si tot mai mult ,iar gandul ca aceea zi se apropie tot mai mult ,aproape ca ma face sa intru in depresie,ma oboseste psihic .Sunt aproape sigura ca nu voi ajunge la batranete,am o vaga presimtire sau poate mai mult o dorinta ca poate in curand voi inceta sa mai exist .Am incredere in Dumnezeu ca nu ma va lasa sa mai vad atatea murdarii cate se intampla pe acest pamant chiar in jurul meu si nu imi va mai permite sa vad atatia oameni lipsiti de caracter,atatea persoane purtatoare de masti,care te ling in c*r.Niciodata nu am suportat nedreptatile,mai ales cand vad ca li se fac altor persoane/fiinte , care nu se pot apara.....ceea ce ma inspaimanta este faptul ca in curand m-ar putea transforma intr-o troglodita ,ca as putea fi dezgustata de propria-mi persoana.E o lume care ma face sa ma inspaimant de tot ,inclusiv de mine,de transformarile la care sunt expusa si sunt incapabila sa le tin frau.Nimic nu ma mai multumeste,nu mai vad nimic extraordinar(desi sunt convinsa ca sunt atatea lucruri frumoase in lumea asta,atatea lucruri care m-ar incanta,cu toate astea eu nu le pot vedea,nu voi avea ocazia sa vad nimic din frumusetea vietii),mi-as fi dorit sa stiu macar ce e iubirea,daca exista--sunt convinsa ca EXISTA--,de ce oare nu pot avea certitudinea ca exista?de ce simt ca nimeni nu este capabil sa ma iubeasca?de ce nu imi dau seama ca poate cer prea mult,desi nu mi se pare,de ce?De ce sunt capabila sa iubesc pe cineva cu toata fiinta si cu tot sufletul meu?De ce mi-as putea da viata pentru o farama de iubire,desi sunt convinsa ca nimeni nu ar putea face mai mult decat jumatate din ce as putea face eu pentru o persoana,pentru fiinta iubita....
Sunt atatea lucruri care ma inspaimanta.......ieri am implinit 19 ani,nu simteam nevoia sa spun nimanui,nu imi doream cadouri,nu imi doream nimic decat sa simt,ca e o varsta ca oricare alta,sa simt frumusetea ei,sa ma bucur de ea ,de faptul ca inca nu am imbatranit,chiar daca uneori asa ma simt.....Vroiam sa simt ca viata inca mai imi da voie sa ma bucur de lucrurile marunte,de clipele imrepuna ,vroiam ca tu sa imi permiti sa mai fiu inca un copil,un copil mic,capricios,mofturos,care isi da seama unde-i sunt limitele.Vroiam doar sa simt ca cineva ma iubeste,ca ma iubeste si o va face in continuare ,ca nu se va opri niciodata,vreau sa ma simt ca un licurici ,ca o sclipire de lumina in viata cuiva,vreau sa stiu ca nimeni niciodata nu ma va inlocui,vreau sa ocup un loc aparte in inimal fiecaruia,vreau ca lumea sa ma vada asa cum sunt,fara nici o calitate in plus sau in minus,sa invete sa aprecieze ceea ce am si ce brutalitatea unora m-ar putea face sa pierd ....vreau ca cineva sa ma inteleaga chiar si atunci cand gresesc,vreau sa imi inteleaga iubirea,frumusetea,copilaria (uneori considerata imaturitate),incapabilitatea de a fi mai buna decat vreau eu,incoerenta pe care o gasesc altii in gandirea mea uneori.......totul are logica pentru mine,totul are sens,totul are un inteles,chiar daca altii nu il vad.
Eu sunt aici.......nimeni si nimic nu ma va putea schimba vreodata,nici daca as fi obligata sa port o masca,sa le platesc tuturor cu aceeasi rautate,care indirect o exercita asupra mea,nici daca as fi considerata o perversa,o curva,o fiinta fara inima,niciun cuvant denigrant nu mi-ar mai afecta sufletul si ceea ce sunt eu cu adevarat.Tot ce as putea aparent deveni ar fi doar fructul rautatii si imaginetiei voastre.Eu sunt eu,nimeni nu ma poate schimba,iar cine ma place,ma accepta asa cum sunt